Sforaieli

In Azerstan, sforaitul la locul de munca este trecut in fisa postului tacita. Vai de cel ce nu se supune!

...

Ma tem ca Azerbaidjanul a inceput sa ma inghita.

Trei la pret de trei

- Am cumparat conserve de o suta saizeci de manati (un manat=un euro)!
- La magazinul meu nu mai sunt! S-au epuizat in cateva ore. Doar le aduc si dispar. Cel care lucreaza nu mai apuca sa cumpere ca vin ca rapitoarele casnicele si iau tot!

Nu stiu alte sfarsituri cum au fost, dar eu ma bucur ca macar pe asta l-am prins pe pamant azeresc. De trei saptamani lait motivul discutiilor din birou sunt conservele si lumanarile.
Evident, nici magazinele nu au ramas indiferente, la cererea cumparatorilor, magazinul de langa casa mea (mai mare si mai dichisit) are o oferta irezistibila la conserve: Trei la pret de... trei! Doar ca sunt impachetate, adica legate cu scotch.
Azerilor le place sa fie intotdeauna pregatiti, mai ales inainte de sfarsitul lumii.

a normal working day

Prin geamul biroului intra Maghrib-ul, de dupa calculatoare ies doua firicele de sforaituri. Concert pe trei voci!

portretul unui om

Când l-am cunoscut avea o bere în mână şi părea să nu-l intereseze nimic în jur, privea absent şi sorbea cu înghiţituri mici din sticla maronie. De câte ori ne-am întâlnit am sorbit amândoi din pahare uriaşe acelaşi lichid auriu şi amărui, chiar dacă detest berea.

Când l-am cunoscut în doar câteva minute discutam despre Tarkovsky, Fellini şi Antonioni, apoi am trecut la literatură, apoi nu mai ştiu ce s-a întâmplat, îmi amintesc doar că cineva îmi spusese că e timpul să plecăm acasă.

Îi place Celan şi e devorator de cinema. Aproape că m-a obligat să-i promit că o să citesc 2666 de Roberto Bolano şi mi-a promis că va vedea Il deserto Rosso. Am râs de multe ori chiar şi când nu era nimic amuzant.

Are o privire profundă şi vorbeşte o italiană cu un dulce accent spaniol, oare a mea cum o fi?

Îmi spune că sunt stranie şi râdem împreună de parcă mi-ar fi dat o veste bună. Am multe să-i spun, dar muzica nu mă lasă. Înghit toate cuvintele nespuse şi îl las pe el să strige mai tare decât muzica din bar.

Îmi povesteşte că în Azerstan e din pură întâmplare şi din disperare. Îmi vine să-l înregistrez şi să-l ascult la nesfărşit.

Suntem două disperări aşezate alături. 

stan în azerstan

Odată un om s-a pornit în lume. S-a aşezat pe un scaun şi peste patru ore a ajuns în Azerstan. Omul avea o valiză în care şi-a ascuns toate lucrurile pe care nu le-a luat cu el. Ajuns în Azerstan omul s-a aşezat pe valiză şi număra ochii, braţele, nasurile, picioarele celor pe care nu-i vedea. A suspinat şi-a luat valiza şi-a plecat mai departe, dar tot in Azerstan a rămas.